Te-ai întrebat vreodată de ce nu poţi avea relaţii de durată sau de ce simţi nevoia de a te agăţa de orice partener care apare în calea ta?
Care crezi că sunt motivele pentru care unii oameni se îndrăgostesc foarte uşor şi alţii evită să se angajeze în relaţii stabile?
De ce unele persoane au relaţii extrem de împlinite iar altele se chinuie să întâlnească partenerul potrivit şi nu reuşesc?
Comportamentul nostru în orice tip de relaţie, dar cu precădere în relaţia de cuplu, este reflectat de tipul de ataşament pe care îl avem. Tipul de ataşament se formează în copilărie şi este determinat de modul de relaţionare al mamei cu copilul, mai ales în primul an de viaţă. Ataşamentul determină copilul să caute suport, protecţie şi linişte la mamă sau la persoana care-l îngrijeşte. De modul în care mama răspunde nevoilor de ataşament ale copilului depinde tipul de ataşament al viitorului adult.
Copilul dezvoltă un model de reprezentare a ataşamentului care rămâne stabil de-alungul vieţii. Modelele timpurii de interacţiune devin parte din noi. Sensul vieţii, dezvoltarea psihică, inteligenţa emoţională, aspiraţiile noastre, felul nostru de relaţionare, toate depind de asta.
Ca şi bebeluşii, şi adulţii au nevoie de conexiune, au nevoie să se simtă în siguranţă alături de persoanele apropiate, care-i acceptă exact aşa cum sunt, care-i tratează cu respect, care sunt atenţi la nevoile lor. Comportamentul unui adult într-o relaţie este asemeni cu cel al bebeluşilor. Paternurile de ataşament sunt reflectări ale experienţelor din copilărie.
Nesiguranţa, stima de sine scăzută, gelozia, posesivitatea, impulsivitatea, confuzia, emoţiile extreme, comportamentul adictiv, autocritica, înfăptuirea unor gesturi sau cuvinte pe care le regretă, veşnica nevoie de control, de a cere dovezi de iubire sunt indicii clare ale unui ataşament de tip anxios.
Izolarea, neîncrederea, infidelitatea, distanţarea, inflexibilitatea, lipsa de empatie, exprimarea cu greutate a emoţiilor, teama de a depinde de alţii, abandonul (fuga de relaţii) sunt indicii concludente ale unui ataşament de tip evitant.
Ataşamentul securizant, este tipul de ataşament în care avem o imagine de sine bună, considerăm că suntem demni de iubire, avem încredere în oameni, nu ne temem de singurătate, nu ne temem să depindem de alţii (pentru situaţii punctuale), reacţionăm bine în cazul conflictelor, ne simţim minunat în intimitate, suntem calzi, transmitem cu uşurinţă problemele şi bucuriile, creăm relaţii intime fără teama de abandon.
Este foarte important de ştiut că tipul de ataşament ne împiedică să intrăm în relaţiile potrivite sau să ne comportăm aşa cum ar trebui în relaţiile cu cei din jur, indiferent că sunt relaţii de cuplu, de prietenie, colegialitate, etc.
Ce este de facut dacă ne dorim să ne schimbăm sau să îmbunătăţim tipul de ataşament?
Primul pas este conştientizarea. Cu cât devenim mai conştienţi de noi înşine cu atât putem privi la noi, la tiparele noastre din rolul de observator, reuşind astfel să identificăm acele aspecte care se repetă şi care ne creează neplăceri.
Dar cel mai eficient mod de a ne identifica stilul de ataşament şi de a-l îmbunătăţii este în cadrul unui proces de coaching.
Un răspuns vine întotdeauna după o întrebare.
Tu cum stai cu relaţia?