Comparaţia socială este un sport pe care îl practicăm cu toţii, zi de zi.

De fiecare dată când vorbim cu cineva, când auzim o informaţie, fie de la cei cu care relaţionăm în mod direct, fie de la TV, radio, FB, etc, mintea noastră intră pe pilot automat şi face comparaţii.

De dimineaţa şi până seara, ne uităm la ceilalţi, la viaţa lor, la acţiunile lor, la felul cum se îmbracă, la felul cum îşi cheltuiesc banii, la destinaţiile de vacanţă, la relaţiile lor şi ne comparăm.

Psihologul Leon Festinger consideră că dorinţa noastră de a ne compara cu ceilalţi este aproape la fel de puternică precum setea sau foamea.

Este în natura umană se ne comparăm cu ceilalţi, iar educaţia pe care o primim în copilărie, tiparul comportamental al părinţilor noştri şi al celor din jurul nostru, ne-au format şi pe noi asemeni lor, să ne comparăm mai mereu cu ceilalţi.

Amintiţi-vă copii fiind, cum părinţii noştri ne comparau mereu rezultate şcolare cu ale colegilor sau prietenilor noştri, de câte ori auzeam din partea lor: “dar cutare cât a luat?”, “ea de ce a putut mai mult şi tu nu?”.

Sau cum la şcoală, sistemul este organizat în aşa fel încât să fim comparaţi mai mereu unii cu alţii, sau să ne comparăm noi, între noi.

Analizaţi-vă un pic şi observaţi, cât de des o faceţi şi voi.

Evident că acest tipar se impregnează în noi şi devine un mod de a fi.

Dacă copii fiind nu ştiam, nu realizam ce urmări negative poate avea comparaţia cu ceilalţi, ar trebui măcar acum, ca adulţi să conştientizăm că nu este un tipar constructiv pentru noi, ba din contră, utilizarea lui ne aduce numai deservicii.

Conform psihologiei sociale, există două tipuri de comparaţie socială: 

comparaţia ascendentă, atunci când ne comparăm cu cei mai buni decât noi 

comparaţia descendentă, atunci când ne comparăm cu cei mai puţin norocoşi decât noi.

Amândouă tipuri de comparaţii sunt nocive pentru noi.

1) Comparaţia ascendentă ne scade încrederea în sine, stima de sine, ne creşte complexul de inferioritate, ne face să suferim inutil şi fără nici un fundament real.

Ne face să nu ne mai dorim mai mult, ne autosabotăm, îi discredităm şi îi invidiem pe cei care au, care au reuşit, spunând despre ei că “au avut noroc, pile”, observăm şi comparăm DOAR o parte a situaţiei, nu conştientizăm toată munca din spate, tot efortul, toate renunţările, toate încercările, toate eşecurile prin care au trecut.

Atunci când ne comparăm cu cineva “mai” decât noi, nu suntem conştienţi că acel cineva nu este aşa cum îl vedem noi, cum credem noi, este DOAR PERCEPŢIA NOASTRĂ asupra lui, asupra lucrurilor, care este o percepţie limitată, distorsionată, noi nu vedem decât o bucăţică din realitatea acelei persoane.

Nu uitaţi că imaginea nu este una şi aceeaşi cu persoana.

Cea mai mare greşeală pe care o facem este să ne comparăm slăbiciunile cu punctele forte ale altora (milionari în euro, sportivi de performanţă, oameni care au reuşit indiferent de domeniu).

NE LĂSĂM INTIMIDAŢI, NU INSPIRAŢI.

NOI VREM DOAR CIREAŞA DE PE TORT.

Vrem să avem şi noi succes, bani, pătrăţele la abdomen, vacanţe exotice, relaţii fericite, dar nu realizăm că aceste lucruri nu “cad din cer”, nu ajung la unii aşa peste noapte, ci sunt urmarea firească a unui drum presărat cu multă muncă, sacrificii, renunţări, citit, învăţat, autoeducat, etc.

Toţi VREM de-a gata câte ceva din ce au ceilalţi, dar NU SUNTEM MATURI, RESPONSABILI, SĂ NE ASUMĂM ŞI TOATA MUNCA DIN SPATE, toate frământarile, toate sacrificiile, toate riscurile care implică o anume situaţie, un anume statut.

Ar trebui să realizaţi că nu se poate nimic făra muncă, fără dedicaţie, fără riscuri, fără compromisuri.

Când vă uitaţi la alţii şi vă doriţi ceva asemănător, faceţi o analiză matură să vedeţi dacă : -este DESPRE VOI acel dorit obiectiv,, dacă acel obiectiv este conform cu valorile voastre, dacă este DESPRE VOI; suntem UNICI, şi fiecare ar trebui să se cunoscă foarte bine, să-şi cunoască valorile, calităţile, abilităţile, limitele, să poate aprecia cât mai obiectiv, dacă un anume ţel este despre el sau nu -ecologia obiectivului respectiv: ce implică, ce resurse, ce abilităţi, ce sacrificii, ce paşi de urmat, cum anume îţi va afecta viaţa, ce schimbări vor aparea, referitoare la timpul tău liber, la familia ta, la relaţiile cu ceilalţi  -îţi asumi toate astea?

2) Comparaţia descendentă este comparaţia cu cei mai puţin norocoşi decât noi, cei mai săraci, mai nefericiţi , mai loviţi de soartă, mai cu probleme.

Aici trebuie să fim foarte atenţi, căci acest tip de comparaţie, ne poate creşte ARTIFICIAL stima de sine.

“Uite, ce să-mi mai doresc mai mult, ce să am aspiraţii mai mari, alţii o duc mai rău decât mine…” ” Se poate şi mai rău…”

Este o satisfacere falsă a ego-ului.

Ne uităm la bârfe, scandaluri, ştiri negative, tocmai datorită acestui lucru.

Căutăm greşelile altora, bârfim la greu, tocmai ca să ne hrănim ego-ul, “ia uită-te la aia, eu nu sunt aşa…”

Ne dă sentimentul că noi nu suntem aşa…

Ne dă sentimentul că viaţa noastră e bine…

OARE CHIAR AŞA E?

“Personalitatea începe în momentul în care încetezi să te mai compari”. Karl Lagerfeld

Fiecare dintre noi este unic, minunat în felul său.

Fiecare dintre noi ne naştem cu un potenţial enorm, avem în noi foarte multe calităţi şi abilităţi înnascute, singura problemă este că nu le conştientizăm, datorită NEÎNCREDERII ÎN SINE.

Ba mai mult, fiecare dintre noi avem calităţi şi abilităţi dobândite şi antrenate de-alungul vieţii, de care iarăşi nu avem habar.

Datorită părinţilor noştri şi societăţii în general, suntem obişnuiţi să ne focusăm pe defecte, pe minusuri, pe ce nu ne place la noi şi la viaţa noastră şi nu pe plusuri, pe calităţi, pe ce e minunat, pe ce avem deja.

Nimeni nu e perfect, nu este bun la toate, bucură-te de calităţile tale, acceptă-ti şi iubeşte-ţi şi imperfecţiunile.

Bucură-te şi fii recunoscătoare pentru toate lucrurile minunate pe care le ai deja în viaţa ta.

Orice se poate realiza în nenumărate moduri.

NU TE MAI COMPARA CU ALŢII.

Nu te ajută cu nimic. Din contră.

TU alege-ţi CALEA TA, pe care o construieşti aşa cum simţi, aşa cum alegi TU.

Succesul tău stă în evoluţia ta.

Atunci când te vei cunoaşte foarte bine pe tine însăţi, vei şti ce-ţi doreşti TU cu adevărat, care-ţi sunt OBIECTIVELE, DORINŢELE ŞI VISURILE TALE, nu ale altora, nu de împrumut, nu fake, CI ALE TALE.

Abia atunci îţi vei construi viaţa TA.

Abia atunci va fi despre TINE cu adevărat.

Abia atunci te vei simţi cu adevărat prezentă, vei face alegeri asumate, DESPRE TINE şi nu despre alţii.

EVOLUŢIA NU CONSTĂ ÎN A TE COMPARA CU CEILALŢI.

EVOLUŢIA CONSTĂ SĂ FII AZI MAI BUN DECÂT IERI ŞI MÂINE MAI BUN DECÂT AZI.

“Unicul om cu care să te compari eşti tu, cel din trecut. Şi singurul faţă de care trebuie să fii mai bun eşti tu, în prezent”. Sigmund Freud.

TU CU CINE TE COMPARI?

Aştept să-mi scrii şi să-mi spui.

Nu uita, din experienţa ta, pot învăţa şi alţii.

Dacă n ai aflat, pe 17 Iunie, voi susţine un workshop foarte util şi interesant, despre ÎNCREDEREA ÎN SINE.

Dacă simţi că ai avea de aprofundat şi evoluat pe acest subiect, te aştept cu mare drag. Va fi un workshop interactiv, cu multă practică, totul într-o atmosferă caldă şi prietenoasă care te va ajuta să-ţi afli CALITĂŢILE ŞI ABILITĂŢILE TALE ÎNNĂSCUTE, pe care cu siguranţă le ai, dar nu ai reuşit să le conştientizezi.

Cu drag,

Bianca Pescaru life & business coach